Copilul meu a fost diagnosticat cu autism. Ce fac mai departe?
  • Miha Tătucu
  • 12 iul. 2024
  • 5 min
Fiecare părinte trăiește diferit momentul în care copilul său este diagnosticat cu autism. Unii părinți pot simți că ceea ce li se întâmplă este o mare nedreptate și, prin urmare, experimentează furia, în timp ce alții experimentează tristețea sau depresia. Sunt și părinți care se simt eliberați atunci când li se comunică diagnosticul pentru că erau convinși că ceva se întâmplă cu copilul lor și doreau să înscrie copilul cât mai repede într-un program terapeutic, la fel cum sunt părinți care nu acceptă diagnosticul (se află în faza de negare) și, prin urmare, amână intervenția terapeutică.
Dacă ești părintele unui copil autist și te simți copleșit în legătură cu diagnosticul copilului, dar și cu creșterea și educarea sa, adresează-te unui psiholog sau psihoterapeut. Cu ajutorul proiectului MagicHelp (vezi mai multe aici despre înscriere), beneficiezi de câteva ședințe gratuite de psihoterapie oferite de către partenerii MagicHelp.
Acestor emoții puternice și variate li se adaugă și nesiguranța părinților cu privire la ,,Ce fac mai departe acum?’’. Așadar, care sunt pașii pe care să-i urmezi după ce ai aflat despre diagnosticul de autism?
  • Ia-ți timp pentru tine. Merită să ai un timp în care să te gândești la emoțiile tale, la ceea ce se întâmplă cu tine, dar și un timp în care să citești și să afli mai multe despre autism și cum să-ți ajuți copilul. Dacă dorești să afli poveștile altor copii diagnosticați cu autism, recomand cărțile Mâini cuminți. Copilul Meu Cu Autist, scrisă de Ana Dragu sau Motivul pentru care sar - vocea interioara a unui copil de 13 ani cu autism, scrisă de Naoki Higashida. Există, de asemenea, grupuri de facebook dedicate autismului unde poți citi experiențele altor părinți cu privire la autism.
  • Informează-te cu privire la tipurile de terapii existente (terapia logopedică, terapia ocupațională sunt doar câteva exemple) și alege, împreună cu specialistul din orașul tău, abordarea terapeutică care se potrivește nevoilor voastre, în special nevoilor copilului. Asigură-te că specialistul/ specialiștii pe care urmează să îi alegi au urmat o facultate, calificări și cursuri în domeniu (care pot fi dovedite), au recomandări bune și îți pot prezenta câteva rezultate sau progrese pe care le-au înregistrat cu alți copii. De asemenea, e important ca specialistul să îți poată răspundă la întrebări cu privire la programul de terapie, cum va fi organizat acesta, ce tehnici și metode vor fi folosite, care sunt obiectivele viitoarelor ședințelor și locul în care se vor desfășura împreună cu costul acestora.
  • Terapia copilului tău se poate desfășura atât în cabinet, cât și la domiciliu, dar acest aspect este influențat și de psihologul/terapeutul cu care alegi să lucrezi. Există psihologi care preferă să lucreze exclusiv în cadrul unui cabinet, în timp ce alții preferă realizarea intervenției terapeutice la domiciliul copilului. În cadrul Autism egal, terapia are loc la domiciliul copilului, fiind abordate toate ariile de dezvoltare ale copilului.
  • Ai în vedere că poți obține beneficii financiare și sociale pe baza dosarului de încadrare în grad de handicap din cadrul DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului). În funcție de gradul de handicap (grav, accentuat sau mediu) ce se stabilește pe baza unor evaluări, copilul are dreptul unui asistent personal (poți fi chiar tu asistentul personal/ însoțitorul copilului tău!), precum și dreptul unei indemnizaţii lunare și a unui buget personal complementar lunar, precum și transport gratuit (pentru mai multe informații în acest sens, contactează telefonic DGASPC-ul din orașul tău sau citește mai multe informații pe site-ul celor de la DGASPC). De-a lungul practicii mele am observat că părinții nu doresc să emită pe numele copilului un certificat de handicap, însă merită să ne gândim că un certificat nu este o sentință, ci o hârtie care acordă drepturi și facilități.
  • Dă-ți voie să trăiești viața cât mai apropiată de firesc. Am observat tendința părinților de a se izola alături de copii din diferite motive (rușine, sentiment de inadecvare, de respingere socială), dar sper că, alături de specialiști, părinții vor învăța să-și sprijine copiii în contexte sociale în vederea integrării lor și vor fi, la rândul lor, ajutați să facă față provocărilor emoționale.
Mulțumesc că ai citit articolul și te invit să citești și restul articolelor de pe autismegal.ro. Dacă ți se pare de folos, dă mai departe, iar dacă ai nevoie de ajutor, consultă specialiștii din cadrul Autism egal.