Părinții sunt, de multe ori, buni observatori ai propriilor copii
Am întâlnit mulți părinți care, deși nu sunt medici, psihologi sau specialiști în domeniul psihoeducației, observă la un moment dat ceva diferit în dezvoltarea copilului lor (acest lucru este sesizat mai ales în contexte sociale, când copilul este comparat cu alți copii neurotipici de aceeași vârstă). Totuși, ce înseamnă acel ceva, de ce este diferit copilul tău și când e momentul să te adresezi unui medic psihiatru?
Atunci când îți faci primele griji, indiferent cât de mici sau nejustificate ar părea pentru ceilalți cu privire la copilul tău și dezvoltarea lui, merită să-ți asculți intuiția de părinte și să te adresezi unui medic. În cazul în care copilul are mai puțin de 18 luni și simți că ceva este în neregulă, iar medicul pediatru îți confirmă acest lucru, va urma o perioadă de monitorizare a achizițiilor și abilităților sale, deoarece diagnosticarea unui copil înainte de 18 luni este provocatoare și prematură. Ține un jurnal sau fă-ți o listă cu ce face copilul tău, comportamentele și reacțiile lui, urmărind în același timp o grilă cu criterii sau praguri orientative de dezvoltare pe care copilul ar trebui să le atingă în funcție de fiecare interval de vârstă (vezi aici https://cnsmf.ro/prevent/copii/C.MC02%20-%20Urmarirea_dezvoltarii_neuropsihice_copiii_0-5_ani.pdf )
Mai departe, merită să te adresezi medicului atunci când observi o stagnare în dezvoltarea copilului. De exemplu, dacă până la 12 luni copilul bifa 85-90% dintre criteriile specifice fiecărui interval de vârstă (urmărea obiectele cu privirea, gângurea, zâmbea atunci când i se vorbea), iar ulterior copilul nu mai face alte achiziții sau nu mai dezvoltă noi abilități specifice următoarei etape de vârstă, este necesar consultul pediatric sau, după caz, psihiatric.
De asemenea, merită să te adresezi medicului psihiatru atunci când copilul tău prezintă oricare dintre caracteristicile de mai jos specifice autismului:
La 6 luni
Bebelușul nu zâmbește sau le zâmbește foarte puțin persoanelor cu care interacționează
Nu manifestă afecțiune (în felurile în care cei din jur au așteptarea) față de părinți sau alte persoane apropiate
Nu se întinde după obiecte
Are un contact vizual redus sau absent
La 12 luni
Nu se uită către persoana care îl strigă sau care îi vorbește
Nu gângurește, nu folosește sunete sau intonații diverse
După 12 luni
Nu rostește mama, tata sau alte cuvinte (între 18 și 24 luni, copilul folosește în vorbire mai mult de 30 de cuvinte și reușește să formeze propoziții simple, formate din 2 cuvinte)
Se joacă diferit față de neurotipici (interpretat deseori ca neobișnuit) cu jucăriile (le rotește, le aliniază în mod repetat) și nu reușește să descopere intuitiv cum să le folosească
Nu imită adultul sau imită limitativ
Nu răspunde la cereri simple (de exemplu, nu răspunde când părintele îi cere să
aducă papucii sau să pună un anumit obiect pe masă)
Prezintă stimming / autostimulări (se balansează, se învârte în cerc, flutură mâinile, mișcă capul stânga-dreapta)
Prezintă provocări și stângăcii motorii grosiere sau fine (de exemplu, nu știe să manipuleze creionul, să modeleze, să sară și are nevoie de suport în acest sens)
Prezintă diferențe de procesare senzorială. De exemplu, dacă vorbim de atingere, îi creează disconfort să aibă mâinile murdare sau îl deranjează etichetele hainelor. Când vorbim de auz, prezintă sensibilitate auditivă și își duce mâinile la urechi când aude aspiratorul, espressorul de cafea sau alte sunete din mediu neașteptate sau puternice. Dacă ne referim la miros și gust, cunoaște obiectele mirosindu-le și mestecă sau linge diverse obiecte.
Preferă să stea singur, se retrage repede din grupurile de copii
Devine agitat în medii zgomotoase, cu multe persoane necunoscute și manifestă crize tantrum atunci când apar schimbări în mediu (când un obiect se strică și este înlocuit cu altul sau este mutată vreo piesă de mobilier) sau în rutina sa
Prezintă tulburări de somn (în general, insomnii) și probleme cu stomacul (constipație cronică, diaree)
Copiii autiști verbali prezintă ecolalie (repetă anumite cuvinte sau fraze). Mai multe despre ecolalie, poți citi aici https://autismegal.ro/articles/ecolalia-e-rea-scapa-de-ea-ba-nu .
Nu sesizează pericolele și se angajează cu ușurință în acțiuni care îi pot pune viața în pericol.
Atenție, autismul nu trece. Autism este identitatea unei persoane. Un copil autist este un copil neurodivergent, așadar o persoană a cărei funcționare neurologică dă naștere unor răspunsuri sau comportamente care nu se aliniază normelor societății. Fiecare persoană neurodivergentă are nevoie de acomodări și de sprijin prin crearea unui mediu incluziv.
Mulțumesc că ai citit articolul și te invit să citești și restul articolelor de pe autismegal.ro. Dacă ți se pare de folos, dă mai departe, iar dacă ai nevoie de ajutor, consultă specialiștii din cadrul Autism egal.